Am fost mereu o fata timida si tacuta, care a incercat pe cat posibil sa nu atraga atentia asupra ei. De cele mai multe ori reuseam, caci eram slaba si mica de inaltime, si nu prea ma remarcau oamenii. Tin minte ca evitam mereu interactiunile cu cei din jurul meu. Am ramas la fel si atunci cand am crescut. Nu m-am facut remarcata nici la scoala, nici la petreceri. Stateam mereu singura si priveam lumea din exterior. Ma simteam cu capul in nori si nu voiam sa schimb cu nimic situatia. Asa ca decizia de a deveni model de videochat a fost una dintre cele mai grele din viata mea de pana atunci.
Dupa ce am terminat liceul, m-am angajat ca vanzatoare intr-un magazin micut de culori si pensule ieftine. Clientii mei erau studentii de la Universitatea de Arte, din josul strazii unde lucram. Imi doream sa castig mai multi bani pentru a-mi permite locul meu. Locuiam in continuare cu parintii si mi-era foarte greu deoarece nu aveam parte de niciun pic de intimitate si trebuia sa respect mereu regulile lor, ceea ce era foarte greu pentru o tanara de varsta mea.
Nu a trecut mult timp si, intr-o zi, am vazut pe internet un anunt de angajare ca model de videochat. Sunt o fire curioasa si, pe deasupra, pun mereu binele in fata, asa ca am decis sa vad despre ce este vorba. Am fost mereu intrigata de modul in care reusesc modelele de videochat sa arate atat de fericite, asa ca am aplicat la jobul respectiv. A doua zi, am fost sunata de o doamna foarte draguta de la Studio 20, cel mai bun studio de videochat din lume. Avea o voce foarte calda si m-a invitat la un interviu de angajare, pentru a ne cunoaste si a vedea in ce masura ma potrivesc acestei meserii.
Aceeasi doamna incantatoare m-a intampinat imediat cum am ajuns la Studio 20. Avea o atitudine foarte prietenoasa, iar atmosfera era extrem de placuta, asa ca m-am relaxat imediat. In doar cateva momente, am reusit sa ma simt ca acasa! Studioul de videochat era foarte curat si frumos decorat. Aerul era parfumat, iar covorul rosu rubiniu ma facea sa ma simt ca un star la Hollywood. Poti vedea AICI exact cum arata si care sunt conditiile in acest studio renumit.
La un moment dat, o femeie superba si eleganta a trecut pe langa mine si mi-a zambit. Radia de fericire! Nu semana deloc cu modelele de videochat pe care mi le-am imaginat eu, stridente si blazate. Acest lucru m-a determinat sa accept jobul fara ezitare.
Debutul ca model de videochat a fost greu, deoarece nu prea stiam ce sa fac in fata camerei video. Aveam multe prejudecati in legatura cu membrii site-urilor de videochat care doreau sa interactioneze cu mine. Din fericire, cu ajutorul echipei, am depasit repede aceasta etapa si mi-am eliberat mintea de preconceptii. Inevitabil, am dat si peste oameni ciudati, insa numarul lor a fost mereu depasit de cel al oamenilor draguti si interesanti, care cautau in mediul virtual relaxarea si distractia de care nu aveau parte in vietile reale.
Mi-am facut multi prieteni lucrand ca model de videochat. Cu ei vorbeam despre problemele si exprientele mele, radeam si invatam impreuna sa trecem peste obstacole. Primeam mereu complimente si ma simteam valoroasa. Increderea in mine a crescut uimitor de mult in aceasta perioada. Simteam ca, daca imi propun, pot sa mut chiar si muntii din loc.
Dupa un an si jumatate la Studio 20, am reusit sa strang suficienti bani incat sa-mi permit un loc numai al meu, asa ca am plecat de la parinti. In sfarsit, aveam si eu cuibusorul meu, refugiul meu, pe care l-am decorat asa cum mi-a placut mie. Primul meu vis devenit realitate; parea ireal.
Venise iarna si eram foarte fericita in micutul meu apartament cu o camera, pe care mi-l achizitionasem singura si pe care il achitam in rate. Castigam binisor si duceam o viata buna. Imi doream mai mult, dar nu reuseam sa ma implic 100% in meseria mea. Apoi, intr-o zi…
(Daphny Meyer a reusit sa ajunga un model de videochat de succes cu seriozitate si ambitie.)
… am fost trezita brusc de un miros greu si sufocant. Am deschis ochii si am vazut un foc marindu-se din ce in ce mai tare si mistuind tot ce aveam in apartament. M-am panicat, dar am reusit sa-mi iau telefonul si o jacheta si am fugit rapid afara. Nu am putut face nimic sa-mi salvez casa. Stateam in talpile goale pe zapada si priveam neputincioasa cum ardea tot ceea ce fusese vreodata al meu. Nu numai apartamentul a devenit cenusa, ci si visurile si sperantele mele. Totul se naruia, iar eu nu puteam face nimic.
N-am avut incotro decat sa ma intorc sa locuiesc cu parintii. Inainte de acest lucru, am sunat la studioul de videochat sa anunt ca nu pot ajunge la lucru in dimineata urmatoare din cauza incendiului.
Cand am ajuns in camera mea din copilarie, am simtit ca ma sufoc. Nu mai suportam sa petrec acolo nicio secunda, asa ca am plecat la Studio 20. Aici, am avut parte de surpriza vietii mele: colegii mei se mobilizasera si stransesera bani, haine si tot ceea ce au crezut ei de cuviinta ca imi trebuie. Am fost coplesita de emotie! Lacrimile mele de suferinta s-au transformat atunci in unele de recunostinta si de bucurie. Chiar si membrii de pe profilul meu, care aflasera despre necazul cu care m-am confruntat, au incercat sa ma ajute.
In acel moment, mi-am dat seama ca am de luat o decizie foarte importanta pentru viitorul meu: sa lucrez si sa ma dedic si mai mult meseriei online mai mult pentru a-mi putea depasi conditia. Asa ca, studioul de videochat s-a transformat in caminul meu, iar membrii erau cei mai buni prieteni ai mei. Am inceput sa petrec atat de multe ore online, incat le-am pierdut sirul. Dar nu imi faceam griji, caci echipa responsabila tinea mereu evidenta.
